mă joc.
e un joc care construiește și dărâmă în egală măsură,
dincolo de noi, de timp, de spațiu și în interiorul
lor.
mă joc.
îmi fac lumi din cuvinte. ba cărări îmi fac, sa am de
unde pleca.
să am și unde mă întoarce. și lumi. lumi pe cărările
mele. le fac și desfac.
mă joc.
poezesc. așa mi-a spus mie cineva. îmi
place cuvântul acesta, desenează.
pune culori si
umbre pune. tablou.
mă joc.
îmi place să așez cuvintele, așa, fără ciment,
ca să zboare fluturi albi, vorbe-fluturi albi,
să-și coloreze aripile în curcubeul ploilor.
mă joc.
poezie. n-am cerut. a venit
într-o seară, picătură în plus, spirală de gânduri.
scriu. mă scriu pe mine. atât.
mi-ajunge. mă citește cine poate, fiecare în cheia
lui.
mă joc.
îl inspir pe Cohen, ca să pot expira aer boem
prin seri cu vorbe risipite-n cețuri.
mă joc.
mă inspiră. Satie. Erik.
Portative ce-n note poartă cuvinte, note-pian, sunete-gânduri
potrivite de timp printre gnosienne și gymnopedii.
mă joc.
umplu un suflet. pe-al meu. cu iubire. atât îi încape.
celelalte-s ale minții treceri. absurde si surde.
prin secunde trec și se trec.
mă joc.
unde ? în iubire, în cuvânt. totuna.
de-a lungul cărării, cu mine de-ar trebui să fii, vei
fi.
mie în suflet îmi răsar oamenii. așa și tu.
mă joc.
e și el, sburătorul, e și marea, și alb și negru.
proză. și culori, și tu ești. tot.
nu vă dețin așa cum nici eu nu-s a voastră.
ale mele sunt doar emoțiile ce vă conțin.
eu, vouă, la fel. emoție.
mă joc.
până la ultimul cuvânt. acolo, cărările se vor opri,
lumile se vor stinge. poate.
sau poate că-n ultimul cuvânt aflată, future alb mă
voi face.
și-mi voi zbura aripile prin curcubeul ploilor.
iar din zborul acesta lumi noi se vor face. și alte
cărări.
mă joc.