vineri, 16 mai 2014

Fluturele alb



mă joc.
e un joc care construiește și dărâmă în egală măsură,
dincolo de noi, de timp, de spațiu și în interiorul lor.
mă joc.
îmi fac lumi din cuvinte. ba cărări îmi fac, sa am de unde pleca.
să am și unde mă întoarce. și lumi. lumi pe cărările mele. le fac și desfac.
mă joc.
poezesc. așa  mi-a spus mie cineva. îmi place cuvântul acesta, desenează.
pune  culori si umbre pune. tablou.
mă joc.
îmi place să așez cuvintele, așa, fără ciment,
ca să zboare fluturi albi, vorbe-fluturi albi,
să-și coloreze aripile în curcubeul ploilor.
mă joc.
poezie. n-am cerut. a venit
într-o seară, picătură în plus, spirală de gânduri.
scriu. mă scriu pe mine. atât.
mi-ajunge. mă citește cine poate, fiecare în cheia lui.
mă joc.
îl inspir pe Cohen, ca să pot expira aer boem
prin seri cu vorbe risipite-n cețuri.
mă joc.
mă inspiră. Satie. Erik.
Portative ce-n note poartă cuvinte, note-pian, sunete-gânduri
potrivite de timp printre gnosienne și gymnopedii.
mă joc.
umplu un suflet. pe-al meu. cu iubire. atât îi încape.
celelalte-s ale minții treceri. absurde si surde.
prin secunde trec și se trec.
mă joc.
unde ? în iubire, în cuvânt. totuna.
de-a lungul cărării, cu mine de-ar trebui să fii, vei fi.
mie în suflet îmi răsar oamenii. așa și tu.
mă joc.
e și el, sburătorul, e și marea, și alb și negru.
proză. și culori, și tu ești. tot.
nu vă dețin așa cum nici eu nu-s a voastră.
ale mele sunt doar emoțiile ce vă conțin.
eu, vouă, la fel. emoție.
mă joc.
până la ultimul cuvânt. acolo, cărările se vor opri,
lumile se vor stinge. poate.
sau poate că-n ultimul cuvânt aflată, future alb mă voi face.
și-mi voi zbura aripile prin curcubeul ploilor.
iar din zborul acesta lumi noi se vor face. și alte cărări.

mă joc.

Un comentariu:

  1. Am aflat de tine - ba nu, te-am simțit! -
    Dintr-un rând asimetric al poeziei tale.
    Te-am căutat pe silabe, dând rimele la o parte,
    Ignorând dactilele, accentuând câte un coriamb ratacit.
    Aș fi făcut orice să te pot găsi
    În fiecare cuvânt.
    Dar nu a fost posibil. Tu nu erai acolo.
    Erai în altă parte și te jucai.
    Te-am căutat în iarbă și sub iarbă. Mirosea a tine peste tot,
    Simțurile îmi erau invadate.
    Mă tulbura pentru că, întâia dată, mă îndoiam de ele.
    Vedeam culori acolo unde erau umbre
    Și vedeam umbre acolo unde ar fi trebuit să fie ALTE umbre.
    Erai peste tot. Erai oriunde simțeam că există ceva.
    Dar nu erai acolo.
    Erai în altă parte și te jucai.
    Cărările mi se închideau. Probabil că nu erau cărările mele.
    Probabil că erau cărările tale la care eu nu am acces.
    Am invocat zâne atotputernice și am primit fluturi nepăsători.
    Am implorat curcubeele să te găsească
    Și să-mi definească o cale până la tine.
    Am primit tăcere.
    Nici un chiot vesel, nici o voce de copil, nici o șoaptă.
    În lumea ta nu era loc și pentru mine.
    Culorile tale se estompau în tristețea mea.
    Puteai fi cu mine. Puteai fi în spatele fiecărei iluzii pe care am avut-o vreodată.
    Puteai fi orice ai fi dorit să fii. Acceptam asta, lăsam asta, iertam asta.
    Nu trebuia decât să fii aici.
    Undeva unde să mă opresc,
    Undeva unde să mă aștepți,
    Undeva unde să te găsesc.
    Dar nu ești.
    Și plouă în sufletul meu. Și ruginește timpul meu.
    Și putrezesc speranțele mele.
    Nu te voi găsi niciodată.
    Pentru că ești mereu în altă parte și te joci.


    RăspundețiȘtergere